--- ENTIERS POSTAUX ROUMAINES *** ROMANIAN POSTAL STATIONERY ***ENTIERS POSTAUX ROUMAINES***RUMENISCHE GANZSACHEN ***ENTIERS POSTAUX ROUMAINES***

"PERLELE" PRIMELOR CĂRŢI POŞTALE ROMÂNEŞTI

Cercetătorii din domeniul întregurilor poştale şi în mod particular, al primelor cărţi poştale româneşti au descoperit şi apoi au catalogat numeroase greşeli ortografice în textele imprimate. În cataloage au fost incluse, cu dezinvoltură, zeci de tipuri şi de varietăţi, care mai de care mai rare şi, ca urmare, mai bine cotate. Într-un „studiu privind grafica primelor cărţi poştale româneşti” am concluzionat că „analiza graficii adoptate pentru tipărirea primelor cărţi poştale româneşti în contextul tumultoasei vieţi socio-politice interne şi europene, poate constitui doar o etapă a cercetărilor pentru găsirea răspunsului la fireasca întrebare: ce motive au determinat emiterea a 28 de tipuri şi zeci de varietăţi diferite de cărţi poştale cu marcă fixă octogonală în numai 9 ani, perioadă în care acest model a fost utilizat pentru corespondenţă?” Am ajuns într-un stadiu avansat de elaborare a răspunsului meu la întrebarea care mă preocupă încă de la iniţierea colecţiei de întreguri poştale. Până la definitivarea manuscrisului, ilustrând exemplele celor mai spectaculoase erori gramaticale la tipărirea primelor cărţi poştale cu marcă octogonală, nu rezist să nu-mi prezint şi punctul de vedere privind catalogarea lor. Mai întâi, se impune a reaminti conjuctura istorică şi socio-culturală în care au fost emise primele cărţi poştale (CP) româneşti. Era anul 1873, la puţin timp după Unirea Principatelor şi în timpul unei avântate „implementări” a numeroase reforme, în toate domeniile vieţii politice şi socio-culturale, menite să consolideze statul independent, modern şi european. Pentru a răspunde întrebării care constituie subiectul discuţiei, amintesc doar de reforma scrierii şi gramaticii limbii române. Înlocuirea integrală a alfabetului chirilic cu cel latin a fost decretată în 1862 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, fiind preferat principiul etimologic pentru scrierea limbii române. La 1 aprilie 1866 a fost aprobat regulamentul pentru formarea „Societății Literare Române”. Scopul ei principal era stabilirea ortografiei limbii române, redactarea unei gramatici și a unui dicționar. Punerea în circulaţie în anul 1873 a primelor CP s-a făcut, aşadar, într-o perioadă agitată de dezvoltare a limbii şi gramaticii române. Fiecare sesiune de lucrări a „Societății Literare Române”, devenită la 30 martie 1879 „Academia Română”, avea în dezbatere modificarea regulilor de ortografie.
În acest context istoric, primele cărţi poştale româneşti, având marca fixă octogonală, au fost tipărite în Imperiul German. Executarea lor presupunea existenţa unui text prezentat de beneficiar, respectiv Poşta din România, şi culegerea textului în atelierul numit „zeţărie” al tipografiei. 
Zeţar culegând textul în faţa casei cu litere
Dacă luăm în considerare faptul că „manuscrisul” era prezentat de funcţionari români care nu stăpâneau bine, încă, noile reguli gramaticale şi că zeţarii erau lucrători germani neobişnuiţi cu limba română, probabilitatea apariţiei greşelilor gramaticale era foarte mare. Folosirea de către zeţarii germani a literei „ă” în locul literei „â”, a punctului (.) în locul linuţei de despărţire în silabe (-), inversarea a două litere la introducerea lor în „culegar”[1], folosirea unor litere vecine din „casa” [2] de depozitare,  omiterea unui "s" din grupul dublu sau includerea celui de al treilea "s" în grupul dublu, constituie greşeli minore pentru un necunoscător al limbii în care este scris manuscrisul. Mai curioasă pare a fi lipsa de control pentru corectură în tipografie. Se pune întrebarea dacă erorile gramaticale descoperite pe CP sunt sau nu sistematice. Pentru primele cărţi poştale este documentat faptul că au fost livrate în format simplu (pachete de câte o bucată) sau în format dublu (pachete de câte două CP). Nu s-a descoperit până acum nicio coală formată din mai multe bucăţi pentru CP cu marcă hexagonală  în relief, tipărite în Imperiul German. Se cunosc însă, coli de 4, 8 sau 12 bucăţi pentru CP tipărite la Fabrica de timbre, având marca realizată fără scoaterea în relief. Luând în considerare practica tipografică germană, preluată şi la Fabrica de timbre, care era dotată cu maşini tipografice germane, este firesc să considerăm că primele CP erau realizate în coli de 12 bucăţi, tipărite câte 6 pe faţa colii şi apoi, cu aceeaşi placă tipografică, alte şase pe spatele colii. Tehnologia este susţinută de faptul că toate CP duble au imprimate textele, alternativ, pe faţă-verso. Numărul mare de greşeli gramaticale în texte, prezentate în diversele cataloage de întreguri poştale, ne conduce la concluzia că erorile sunt sistematice dar, din păcate, este imposibil să stabilim poziţiile în coli, în absenţa fizică a colilor. Se poate concluziona şi faptul că tirajele de cărţi poştale comandate şi utilizate de Poşta română proveneau dintr-un acelaşi număr de coli pe care erau tipărite diversele erori şi, ca urmare, toate cărţile poştale de un anumit tip catalogat, având acelaşi număr în circulaţie, nu ar trebui să difere ca valoare de catalog. Cum s-ar putea descoperi un motiv pentru care doar o anumită poziţie din coală să fi fost pusă în circulaţie într-un număr redus sau să fi fost "distrusă" încât raritatea sa să determine o creştere a valorii de catalog?
Imaginile exemplifică unele dintre erorile de pe cărţile poştale din colecţia proprie, incluse în  cataloagele de întreguri poştale.

Click pe imagine pentru mărire.







CP din colecţia Munteanu Alexandru - Canada

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  --  - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
[1] - instrument metalic în care zeţarul pune literă lângă literă pentru a forma rândul, după formatul care i se cere.
[2] - Cutie de lemn cu despărţituri de mărimi diferite, după gradul de folosinţă al caracterelor. Despărţiturile sunt astfel distribuite încât culegătorul să aibă lesne la îndemână caracterele cele mai des folosite, după criterii care diferă de la tipografie la tipografie şi de la ţară la ţară.

3 comentarii:

Max Peter spunea...

Frumoase foc! :)

Anonim spunea...

Interesant articolul! Chiar dacă prezintă erori de scriere, toate aceste CP dau valoare colecției și sunt convins că, odată expuse publicului, stârnesc interesul pentru continuarea cercetării unor astfel de greșeli și din partea altora, chiar dacă nu sunt (încă) cartofili, filateliști, maximafili etc. Cu stimă, Cătălin

mihaicuk spunea...

Comentariul îmi consolidează concepția că numai publicând articole poți atrage noi adepți ai pasiunii filatelice. Cred că UNUL dintre aceștia este și autorul comentariului. Mulțumesc și succes pe drumul ales!